Zgomot, agitatie, freamat nebun al oamenilor aflati intr-o permanenta cautare, dar nicidecum de sine, claxoanele gem a neliniste tradand nerabdarea de a ajunge la destinatie. Toti sunt grabiti si dornici a-l depasi pe celalalt. E o mare victorie sa ajungi primul, nu are prea mare importanta cum si de ce, trebuie sa atingi acest target al societatii in care traiesti, altfel esti in pericolul de a castiga faima de "ratat". Oricum granita dintre succes si esec este foarte subtire. Interesul personal primeaza, fiindca de mic esti invatat sa fii cel mai bun... mai ales in profesia ta. Asemenea celorlalti si Ioana a dorit dintotdeauna sa fie cea mai buna si spre norocul ei a beneficiat de gratia divina, asa ca nu i-a fost greu sa fie cea mai buna din clasa, din grupa sau cea mai buna din departament. A plutit pe valuri de simpatie si antipatie, fiindca nu a cunoscut esecul inca. Sau cel putin in plan profesional... Este 11.30 si se indreapta spre biroul unde o asteapta un nou caz incarcat cu emotii, sperante, scopuri bine ticluite, pe langa faptele savarsite deja, pe care va trebui sa le descifreze pentru a oferi cea mai buna aparare a clientului ei care isi doreste libertatea. Libertatea este un bun castigat la nastere, dar numai dupa ce este pierduta, devine de nepretuit. Privarea de libertate fizica este greu de suportat, dar inchisoarea sufletului este cumplita. Sa nu poti evada in universul imaginar construit din sperante si vise e dureros. Sa ai sufletul ingreunat de vina e un calvar. Asta in cazul in care ai constiinta. A intalnit oameni din ambele categorii. O vaga curiozitate o stapaneste gandindu-se la cel pe care il va reprezenta de azi. Oare este vinovat? Si daca da, regreta? Indiferent de situatie datoria ei este sa il apere... Exista legi si norme, exista valori morale de la care nu se gandeste sa abdice. Totul este foarte bine stabilit, motoarele sistemului functioneaza neincetat. De ce sa se opuna ea? Vantul inca mai adie, soarele stapaneste bolta, iar urme ale ploii de aseara inca persista, ici-colo se vad acumulari de apa in denivelarile asfaltului. Traverseaza parcul din fata imobilului in care locuieste privind spre cerul azuriu. Ah! A calcat in apa! Si-a udat pantofii de-abia cumparati! Prin fata ei zboara un porumbel care se asaza pe o ramura din fata. Oare este cel de aseara pe care l-a trimis cu gandurile ei? El este cel caruia i-a marturisit dorul mistuitor? De ce nu a zburat spre zari necunoscute?