Vise şi... vise!

Fiecare dintre noi are vise, speranţe, aşteptări care se împlinesc sau nu... Consider că noi suntem singurii vinovaţi pentru eşecurile noastre. Este adevărat că unele conjuncturi grăbesc sau favorizează neîmplinirea, dar în proporţie de 70% depinde numai de noi să fim fericiţi, să ne împlinim visele care nu vizează idealul, perfecţiunea, ci scopuri realizabile. Toţi avem dorinţe, iar pentru ca acestea să devină realitate avem nevoie doar de... fapte. Noi toţi, indiferent de vârstă, rasă, condiţie socială şi religie avem dreptul să visăm şi să ni se împlinească visele, pentru că toţi suntem oameni! Numai că visele li se împlinesc celor care nu se rezumă la a visa. Probabil că unii dintre noi nu au puterea de a lupta sau amână constant luarea unei decizii, astfel că rămân în aceeaşi situaţie ani la rând, ajungând să se plângă din ce în ce mai des că nimic bun nu li se întâmplă şi lor. Probabil că este mai uşor să te plângi decât să treci la fapte, probabil că e mai uşor să aştepţi ajutor din afară, în loc să te ajuţi singur sau probabil că unora le este teamă să viseze, este problema lor... Ceea ce ştiu însă foarte bine este că toţi avem dreptul să visăm şi să ni se împlinească visele!

Dihotomie sensibilă

Înger şi demon, dihotomie autentică regăsită continuu şi pierdută din nou.
Dualitate firească: ego şi alter ego surprinşi de nechibzuinţa dividerii în bine şi rău.

Aripi îmbibate în neputinţă.

Banal

Inima
hotar al raţiunii îmblânzite
care te cheamă să o fereşti de pericolul indiferenţei.


Inima
ciudăţenie neînţeleasă
care te aruncă în braţele deznădejdii sau ale fericirii.

Banal şi desuet sentiment al unui deja-vue uitat.

Noaptea

Noaptea pentru mine este prilej de regasire, de remotivare, de remontare, de innoire a spiritului, de introspectie, de a savarsi o incursiune in strafundurile eului pentru a readuce prospetime gandului meu. Noaptea este prilej de reverie, de transcendere si de elevare printre stele. Am fost atrasa intotdeauna de misterul si farmecul ei, fiindca mi-a oferit ocazia de a acorda conotatii multiple simplitatii realitatii imediate, fiindca am reusit sa imbrac in culori vii cenusiul familiar si sobru al orasului si oamenilor. Noaptea este o jumatate de adevar sau de minciuna, o jumatate de bine sau o jumatate de rau, o jumatate de mine,dar chiar si o jumatate de tine, o farama de noi, un crampei de dor, un strop de lumina, o urma de vis, o umbra de fum, un colt de paradis...

Just thinking

Am observat ca de fiecare data cand am fost nehotarata, nici destinul nu s-a grabit sa aleaga pentru mine, fiindca trebuia sa fiu constienta de alegere, fiindca trebuia sa stiu ca doar eu as putea fi de vina pentru bine sau rau... Iar atunci cand am avut o dorinta foarte puternica, nu m-am intrebat niciodata daca ar putea fi implinita, fiindca am stiut imediat ce am aflat ca este o constientizare a unui gand firav, care a crescut continuu asemenea bulgarelui de zapada, ca se va materializa. Uneori am avut iluzia unei complicitati a sortii, dar iluziile sunt menite a trezi emotii si a starni vise care te indruma ele insele catre metamorfozarea lor in concret, fiindca prind viata imediat ce capata un contur. Important este sa nu renunti la a visa, fiindca atunci embrionul reveriei nu mai are nicio sansa de a se naste. Dupa cateva incercari de eludare a veridicitatii inserarii visului in realitate, condamnand destinul pentru obnubilarea dovedita in anumite contexte ce au generat conjecturi si parti-priuri, am ajuns la concluzia ca oniricul poate fi un inceput pentru un univers personal, atata vreme cat " nu traiesti cu capul in nori" .