Intalnirea de la birou a decurs ca de obicei, numai ca a aflat ca vinovatul este un copil, un baiat de saptesprezece ani care a facut algeri gresite. Parintii lui sunt foarte ocupati, nu mai au timp sa-l intrebe nimic, vorbesc cu el numai la telefon si uneori duminica la pranz iau masa impreuna. Bunicii care l-au crescut pana la sase ani au murit de mult. La inceput era retras, timid, neincrezator in fortele sale, iar dupa ce a intrat la liceu treptat s-a schimbat. Tatal incepea sa devina mandru de baiatul lui in rarele momente cand reusea sa-i surprinda personalitatea in formare, iar mama nu mai punea pret pe notele care altadata erau numai de zece. Nu a alarmat-o faptul ca in clasa a noua a ramas corigent in primul semestru la matematica, bine ca nu a ramas repetent, in viata fiecarui elev mai sunt si experiente din astea si apoi mai este si perioada de adaptare, iar pe de alta parte el trebuie sa le cunoasca pe toate, zicea ea. Numai ca ei nu cunoasteau adevaratul motiv al transformarii lui Marius. In clasa a noua a ajuns intr-o clasa in care erau mai multi baieti . Desi distant la inceput, in timp s-a imprietenit cu doi dintre ei, Radu si Bogdan, si au devenit de nedespartit.
Parintii lui Marius au vrut sa-i cunoasca, asa ca de cele mai multe ori, dupa ore veneau la el acasa, mai ales ca ai lui ajungeau tarziu. Preocuparile lor erau firesti, teme, muzica, filme…Dar ca in orice lucru bun, torul are un sfarsit. Parintii lui Bogdan au divortat. El nu intelegea de ce si a considerat ca o parte din vina o are si el. Norocul lui a fost ca ii avea pe cei doi prieteni si li se putea destainui. Copii fiind si ei nu puteau oferi raspunsuri intrebarilor lui, asa ca au crezut ca mai bine este sa incerce sa uite. Astfel ca au inceput sa mearga la petreceri. In fiecare weekend colindau prin oras, prin cluburi sau pe la prietenii care se distrau in lipsa parintilor, cum stiau ei mai bine. Noaptea ii gasea intotdeauna pe strazi, cu tigara in mana sau cu sticla de bere. Parintii lui Marius erau de accord sa se distreze pentru ca daca nu face asta acum, atunci cand? Dupa ce va avea un serviciu? In timp berea nu a mai fost suficienta, tigara nici atat. Au cunoscut la una din petreri niste indivizi care fumau niste tigari ciudate si pareau extreme de relaxati si liberi, la inceput au rezistat tentatiei, dar dupa ce a murit sora lui Radu cu prima ocazie au vrut sa evadeze din lumea asta atat de urata. Ce rost are sa fii constient si sa suferi, mai bine sa plutesti fara griji asemenea celorlalti… Parintii… de ce ar trebui sa stie si oricum nu le pasa, cand i-au intrebat ultima oara ce se intampla cu adevarat la acele petreceri? Cand l-a sunat tatal lui Marius sa ii ceara sa vina acasa la ora fixata. Si apoi ce rau sa faca acele tigari, se pare ca din contra induc o stare de bine…
Dupa prima tigara au mai venit si altele, iar de la tigari au trecut la heroina. Cumplita decizie, din acel moment nu au mai avut liniste. La inceput le ajungeau banii de buzunar , dar dupa cateva luni doza a fost dublata, apoi triplata. Stiau unde sunt banii parintilor , iar acestia parueau a nu observa ca numarul lor scade pe zi ce trece. Dupa alte cateva luni, o vecina in varsta suna la usa familiei Dumitru, parintii lui Marius. O cheama rusinata pe doamna Dumitru soptindu-i ceva ce pare sa o ingrozeasca, totusi nu poate fi adevarat, cu siguranta aceasta vecina se insala, Marius nu se drogheaza, cu atat mai putin in spatele blocului si chiar atunci. Se duce ravasita la geamul deschis. Razele lunii dezvaluie chipului ei ingrozit o scena terifianta. Radu, Marius si Bogdan isi injectau lichidul ucigator. Au urmat saptamani la clinici de dezintoxicare, promisiuni si lacrimi, dar de fiecare data o noua recidiva ii impingea pe cei trei si mai mult pe marginea prapastiei. A fugit de nenumarate ori de acasa, de scoala nici nu a mai fost vorba. Se intorcea numai cand nu mai avea bani. Intr-o noapte a gasit-o acasa doar pe mama lui. Tatal era plecat int-o delegatie de doua zile. I-a cerut bani, ea nu a vrut sa-i dea fiindca stia cum ii va cheltui. Mai intai a tipat la ea, apoi a impins-o, ea tot nu ceda, dar de teama a iesit din casa. La lift a ajuns-o din urma, chipul ii era transfigurat, iar privirea plina de ura, in mana dreapta avea un cutit. Femeia a inceput sa tipe inspaimantata si spre norocul ei au iesit vecinii care au salvat-o. Au urmat alte saptamani la clinica de dezintoxicare. Tatal lui Marius nu mai voia sa auda de el, dar mama regreta amarnic clipele de inconstienta cand nu l-a supravegheat si incerca sa-l salvze pe fiul ratacit pe drumurile necrutatoare ale alegerilor gresite. L-a vizitat zilnic si vedea cum incepe sa-si revina si ca de fiecare data spera ca va fi bine… Iluziile ei au fost spulberate mult prea repede. A fost prins dupa ce a ucis un tanar… Era imbracat cu haine zdrentuite, ochii erau incercanati, mainile tremurande pastrau urmele intepaturilor mortii. Privirea lui cauta ajutor. Asa a juns in biroul Ioanei. Parintii reusisera sa il scoata pe cautiune si aveau nevoie de un avocat foarte bun. Drama copiilor o impresioneaza puternic. Nu este primul caz in care este nevoita sa apere un adolescent. Ei au mari probleme de adaptare, iar daca sunt nesupravegheati panta descendenta este mult mai abrupta si caderea mult mai dureroasa. Asa se intampla si acum.
Seara o prinde din nou la birou studiind cazuri asemanatoare si incercand sa incropeasca pledoaria de deschidere a procesului. Totusi este tarziu si trebuie sa ajunga acasa. Are timp la dispozitie si mai trebuie sa astepte rezultatele investigatiei detectivului cu care lucreaza de ani buni si care i-a spus ca ar fi bine sa studieze si el cazul. A avut adesea surprize favorabile clientului ei dupa ce a aruncat si el o privire la locul faptei. Are incredere deplina in acest om grizonat si trecut prin multe.
E liniste, doar pasii ei se aud pe culoarele lungi ale cladirii moderne. Portarul aproape adormit o saluta politicos. Noaptea domneste in deplinatatea ei. Luna rotunda adaposteste tristeti si bucurii, ocrotindu-le sau dezvaluindu-le dupa cum ii este vrerea. Destinele se impletesc sub lumina ei. Oare soarta ei este presarata si cu implinirea acelei dorinte? Oare la ce trebuie sa renunte pentru a obtine ce doreste? Cu cine trebuie sa faca un pact? Si-a promis ca nu se va mai gandi, dupa noaptea trecuta cand, de-abia spre dimineata a reusit sa adoarma din cauza dorintei care ii mistuia sufletul. Ar vrea sa fie fericita si asta s-ar putea intampla numai daca…ar mai iubi o data. Dupa ce Tudor a renuntat la iubirea lor, a crezut ca nu va mai fi in stare sa simta aceasta nevoie. A fost convinsa ca a fost golita de tot ce inseamna sentiment, dar, pentru ca omul este condamnat sa-si caute jumatatea, in timp a inceput sa viseze din nou, iar dorinta de implinire este din ce in ce mai puternica. Nopti intregi se gandeste la acela care o va face fericita, dar se pierde zilnic in rutina serviciului si la binele altora care primeaza… Tacerea devine apasatoare, umbrele prind viata in penumbra noptii si teama se cuibareste in sufletul ei. A avut noroc pana acum si a traversat parcul cu bine, desi intr-o seara a fost cat pe ce sa fie atacata de un individ care a aparut de nicaieri in spatele ei. Norocul ei a fost ca barbatul era imbracat cu un trening de fas, astfel ca la fiecare pas zgomotul se auzea puternic in tacerea noptii. I s-a parut ciudat ca dintr-odata a inceput sa auda fasaitul treningului care mergea in ritmul pasilor ei. Era la cativa metri de intrarea in imobil si era foarte speriata, nu credea ca va scapa de atacul iminent al barbatului. A incercat sa gaseasca cheile in geanta mare cu gandul sa se apere, dar si sa-i dea geanta cu tot ce are daca va avea timp sa “negocieze”. Ca printr-o minune usa imobilului se deschide si vecinul de la etajul unu, un barbat inalt si solid, o lasa sa intre, inchizand usa bine dupa ea. A urcat scarile pe intuneric, nu a aprins lumina dupa ce a ajuns in casa si asa a stat toata noaptea. Atunci si-a dat seama ca este ocrotita de ingerul ei pazitor. Si nu a fost singura situatie cand s-a simtit protejata de soarta.
E trist cand un copil ajunge in situatii dramatice fiindca alegerile lui nu sunt bazate pe rationamente solide, ci doar pe neputinta de a vedea dincolo de gest, pe impresia de razvratire pe care i-o da atitudinea potrivnica regulilor. Adultul ce va deveni acel adolescent va avea un caracter diform, daca nu va fi salvat de o intamplare norocoasa. Din pacate sunt foarte multi care platesc cu tributul nevinovatiei si copilariei linistite ghinionul de a fi vulnerabil si dornic de a afla ce se afla dincolo de granita interzisului, mai ales cand nu exista cineva in preajma lor care sa le explice capcanele razvratirii si ale dorintei de autodepasire. Din cauza complexelor adolescentii iau decizii care sa ii ajute sa devina”cineva”, dar acestea, de fapt, grabesc ritmul firesc al cresterii si ajung sa cunoasca mult prea devreme fructele maturitatii sau sa afle ceea ce nici adultii nu vor sa incerce vreodata: drogul. Cu sufletul apasat de greutatea acestor ganduri, Ioana se apropie de fereastra si priveste cerul limpede pe care domneste luna clara a toamnei imblanzite. Jos, in parc, se zareste o silueta care trece cu pasi rari prin parcul luminat de razele aurii. Pare un barbat inalt, probabil se indreapta si el spre linistea caminului si poate o sotie iubitoare il asteapta acasa. Inca mai viseaza si ea ca va deveni sotie. Acum trei-patru ani era sigura ca la 35 de ani va avea si un copil impreuna cu Tudor. In serile linistite petrecute impreuna vorbeau adesea despre copii. El voia doi baieti si o fata. Ea, mai intai o fata si apoi un baiat. Nu cadeau de acord niciodata. Era subiectul lor preferat cand voiau sa se contrazica. E atat de tarziu si nu reuseste sa adoarma... Aproape in fiecare seara gaseste motive sa se gandeasca la el. Ar trebui sa inceteze. Au trecut totusi trei ani… Cu siguranta el si-a intemeiat o familie cu noua lui secretara, cea pe care mama lui a si placut-o foarte mult. Era mai mica decat el cu doisprezece ani. O blonda apetisanta cu decolteuri adanci, fuste scurte si o peronalitate puternica preocupata mai mult de cum arata. Acum este casnica si il ingrijeste cu drag pe Tudor, sotul ei. Ioana si-a dat seama ca nu l-a cunoscut de fapt cu adevarat pe Tudor si ca nu ar fi putut concura niciodata cu cealalta la statul de sotie si… atat! Cat de superficial a fost Tudor! Nu si-a imaginat vreodata ca are un astfel de sistem de valori. E greu sa recunosti ca ai judecat gresit si ca ai pierdut ani din cauza asta. Ah! Aceeasi dilema: sa fie fericita pentru ca a intalnit IUBIREA sau sa planga fiindca a fost inselata. Dar din cate stie IUBIREA este efemera, fiindca ea este responsabila de existenta fericirii care este rodul clipei vremelnice. Ei bine, ea a cunoscut acea clipa care a dus-o pe Campiile Elizee si acum plateste ca orice muritor care a pasit in locuri interzise. Noaptea este cel mai periculos moment pentru ea fiindca ramane singura cu sine si atunci sunt ridicate toate barierele inimii in linistea adanca a spatiului ei, astfel ca amintirile se transforma in arme ale deznadejdii. Ce bine ar fi daca ar putea uita, numai ca uitarea aduce cu sine anularea eului fiindca el s-a hranit si a crescut cu emotiile trecute. Pe de alta parte dorinta de a uita inseamna sa fii las in fata propriilor slabiciuni. Ah! Cata durere si neputinta zac in sufletul Ioanei chinuit de nevoia de implinire. Si daca nu-l va intalni nicodata? Cu intrebarea aceasta pe buze a adormit. Dimineata cu rutina ei a readus-o in agitatia biroului. Acolo uita de sine si se simte binecuvantata. Dupa ore intregi de munca, seara este invitata la restaurant de niste prietene. E ziua uneia dintre ele si trebuie sa cumpere un cadou. Colinda magazinele arhicunoscute si, incercand sa gaseasca ceva care sa ii placa Andreei, se uita prin toate raioanele, mai putin pe unde merge. La un moment dat, facand o miscare gresita, se loveste de cineva.Uimita de gafa ei ii cere iertare barbatului de care s-a împiedicat. S-au privit în ochi şi, deşi a plecat de langă el, încă îl mai priveste in ochii negri ca noaptea cea mai intunecata, dar îşi rupe privirea dintr-a lui şi o vede şi pe ea. O tânără frumoasă, blondă, veselă, cu ochii albaştri ca ei. Îl ia de braţ şi îl îndeamnă să meargă mai departe. Dar el se uita în urma, parcă a mai văzut-o undeva pe femeia aceasta împiedicată…
Parintii lui Marius au vrut sa-i cunoasca, asa ca de cele mai multe ori, dupa ore veneau la el acasa, mai ales ca ai lui ajungeau tarziu. Preocuparile lor erau firesti, teme, muzica, filme…Dar ca in orice lucru bun, torul are un sfarsit. Parintii lui Bogdan au divortat. El nu intelegea de ce si a considerat ca o parte din vina o are si el. Norocul lui a fost ca ii avea pe cei doi prieteni si li se putea destainui. Copii fiind si ei nu puteau oferi raspunsuri intrebarilor lui, asa ca au crezut ca mai bine este sa incerce sa uite. Astfel ca au inceput sa mearga la petreceri. In fiecare weekend colindau prin oras, prin cluburi sau pe la prietenii care se distrau in lipsa parintilor, cum stiau ei mai bine. Noaptea ii gasea intotdeauna pe strazi, cu tigara in mana sau cu sticla de bere. Parintii lui Marius erau de accord sa se distreze pentru ca daca nu face asta acum, atunci cand? Dupa ce va avea un serviciu? In timp berea nu a mai fost suficienta, tigara nici atat. Au cunoscut la una din petreri niste indivizi care fumau niste tigari ciudate si pareau extreme de relaxati si liberi, la inceput au rezistat tentatiei, dar dupa ce a murit sora lui Radu cu prima ocazie au vrut sa evadeze din lumea asta atat de urata. Ce rost are sa fii constient si sa suferi, mai bine sa plutesti fara griji asemenea celorlalti… Parintii… de ce ar trebui sa stie si oricum nu le pasa, cand i-au intrebat ultima oara ce se intampla cu adevarat la acele petreceri? Cand l-a sunat tatal lui Marius sa ii ceara sa vina acasa la ora fixata. Si apoi ce rau sa faca acele tigari, se pare ca din contra induc o stare de bine…
Dupa prima tigara au mai venit si altele, iar de la tigari au trecut la heroina. Cumplita decizie, din acel moment nu au mai avut liniste. La inceput le ajungeau banii de buzunar , dar dupa cateva luni doza a fost dublata, apoi triplata. Stiau unde sunt banii parintilor , iar acestia parueau a nu observa ca numarul lor scade pe zi ce trece. Dupa alte cateva luni, o vecina in varsta suna la usa familiei Dumitru, parintii lui Marius. O cheama rusinata pe doamna Dumitru soptindu-i ceva ce pare sa o ingrozeasca, totusi nu poate fi adevarat, cu siguranta aceasta vecina se insala, Marius nu se drogheaza, cu atat mai putin in spatele blocului si chiar atunci. Se duce ravasita la geamul deschis. Razele lunii dezvaluie chipului ei ingrozit o scena terifianta. Radu, Marius si Bogdan isi injectau lichidul ucigator. Au urmat saptamani la clinici de dezintoxicare, promisiuni si lacrimi, dar de fiecare data o noua recidiva ii impingea pe cei trei si mai mult pe marginea prapastiei. A fugit de nenumarate ori de acasa, de scoala nici nu a mai fost vorba. Se intorcea numai cand nu mai avea bani. Intr-o noapte a gasit-o acasa doar pe mama lui. Tatal era plecat int-o delegatie de doua zile. I-a cerut bani, ea nu a vrut sa-i dea fiindca stia cum ii va cheltui. Mai intai a tipat la ea, apoi a impins-o, ea tot nu ceda, dar de teama a iesit din casa. La lift a ajuns-o din urma, chipul ii era transfigurat, iar privirea plina de ura, in mana dreapta avea un cutit. Femeia a inceput sa tipe inspaimantata si spre norocul ei au iesit vecinii care au salvat-o. Au urmat alte saptamani la clinica de dezintoxicare. Tatal lui Marius nu mai voia sa auda de el, dar mama regreta amarnic clipele de inconstienta cand nu l-a supravegheat si incerca sa-l salvze pe fiul ratacit pe drumurile necrutatoare ale alegerilor gresite. L-a vizitat zilnic si vedea cum incepe sa-si revina si ca de fiecare data spera ca va fi bine… Iluziile ei au fost spulberate mult prea repede. A fost prins dupa ce a ucis un tanar… Era imbracat cu haine zdrentuite, ochii erau incercanati, mainile tremurande pastrau urmele intepaturilor mortii. Privirea lui cauta ajutor. Asa a juns in biroul Ioanei. Parintii reusisera sa il scoata pe cautiune si aveau nevoie de un avocat foarte bun. Drama copiilor o impresioneaza puternic. Nu este primul caz in care este nevoita sa apere un adolescent. Ei au mari probleme de adaptare, iar daca sunt nesupravegheati panta descendenta este mult mai abrupta si caderea mult mai dureroasa. Asa se intampla si acum.
Seara o prinde din nou la birou studiind cazuri asemanatoare si incercand sa incropeasca pledoaria de deschidere a procesului. Totusi este tarziu si trebuie sa ajunga acasa. Are timp la dispozitie si mai trebuie sa astepte rezultatele investigatiei detectivului cu care lucreaza de ani buni si care i-a spus ca ar fi bine sa studieze si el cazul. A avut adesea surprize favorabile clientului ei dupa ce a aruncat si el o privire la locul faptei. Are incredere deplina in acest om grizonat si trecut prin multe.
E liniste, doar pasii ei se aud pe culoarele lungi ale cladirii moderne. Portarul aproape adormit o saluta politicos. Noaptea domneste in deplinatatea ei. Luna rotunda adaposteste tristeti si bucurii, ocrotindu-le sau dezvaluindu-le dupa cum ii este vrerea. Destinele se impletesc sub lumina ei. Oare soarta ei este presarata si cu implinirea acelei dorinte? Oare la ce trebuie sa renunte pentru a obtine ce doreste? Cu cine trebuie sa faca un pact? Si-a promis ca nu se va mai gandi, dupa noaptea trecuta cand, de-abia spre dimineata a reusit sa adoarma din cauza dorintei care ii mistuia sufletul. Ar vrea sa fie fericita si asta s-ar putea intampla numai daca…ar mai iubi o data. Dupa ce Tudor a renuntat la iubirea lor, a crezut ca nu va mai fi in stare sa simta aceasta nevoie. A fost convinsa ca a fost golita de tot ce inseamna sentiment, dar, pentru ca omul este condamnat sa-si caute jumatatea, in timp a inceput sa viseze din nou, iar dorinta de implinire este din ce in ce mai puternica. Nopti intregi se gandeste la acela care o va face fericita, dar se pierde zilnic in rutina serviciului si la binele altora care primeaza… Tacerea devine apasatoare, umbrele prind viata in penumbra noptii si teama se cuibareste in sufletul ei. A avut noroc pana acum si a traversat parcul cu bine, desi intr-o seara a fost cat pe ce sa fie atacata de un individ care a aparut de nicaieri in spatele ei. Norocul ei a fost ca barbatul era imbracat cu un trening de fas, astfel ca la fiecare pas zgomotul se auzea puternic in tacerea noptii. I s-a parut ciudat ca dintr-odata a inceput sa auda fasaitul treningului care mergea in ritmul pasilor ei. Era la cativa metri de intrarea in imobil si era foarte speriata, nu credea ca va scapa de atacul iminent al barbatului. A incercat sa gaseasca cheile in geanta mare cu gandul sa se apere, dar si sa-i dea geanta cu tot ce are daca va avea timp sa “negocieze”. Ca printr-o minune usa imobilului se deschide si vecinul de la etajul unu, un barbat inalt si solid, o lasa sa intre, inchizand usa bine dupa ea. A urcat scarile pe intuneric, nu a aprins lumina dupa ce a ajuns in casa si asa a stat toata noaptea. Atunci si-a dat seama ca este ocrotita de ingerul ei pazitor. Si nu a fost singura situatie cand s-a simtit protejata de soarta.
E trist cand un copil ajunge in situatii dramatice fiindca alegerile lui nu sunt bazate pe rationamente solide, ci doar pe neputinta de a vedea dincolo de gest, pe impresia de razvratire pe care i-o da atitudinea potrivnica regulilor. Adultul ce va deveni acel adolescent va avea un caracter diform, daca nu va fi salvat de o intamplare norocoasa. Din pacate sunt foarte multi care platesc cu tributul nevinovatiei si copilariei linistite ghinionul de a fi vulnerabil si dornic de a afla ce se afla dincolo de granita interzisului, mai ales cand nu exista cineva in preajma lor care sa le explice capcanele razvratirii si ale dorintei de autodepasire. Din cauza complexelor adolescentii iau decizii care sa ii ajute sa devina”cineva”, dar acestea, de fapt, grabesc ritmul firesc al cresterii si ajung sa cunoasca mult prea devreme fructele maturitatii sau sa afle ceea ce nici adultii nu vor sa incerce vreodata: drogul. Cu sufletul apasat de greutatea acestor ganduri, Ioana se apropie de fereastra si priveste cerul limpede pe care domneste luna clara a toamnei imblanzite. Jos, in parc, se zareste o silueta care trece cu pasi rari prin parcul luminat de razele aurii. Pare un barbat inalt, probabil se indreapta si el spre linistea caminului si poate o sotie iubitoare il asteapta acasa. Inca mai viseaza si ea ca va deveni sotie. Acum trei-patru ani era sigura ca la 35 de ani va avea si un copil impreuna cu Tudor. In serile linistite petrecute impreuna vorbeau adesea despre copii. El voia doi baieti si o fata. Ea, mai intai o fata si apoi un baiat. Nu cadeau de acord niciodata. Era subiectul lor preferat cand voiau sa se contrazica. E atat de tarziu si nu reuseste sa adoarma... Aproape in fiecare seara gaseste motive sa se gandeasca la el. Ar trebui sa inceteze. Au trecut totusi trei ani… Cu siguranta el si-a intemeiat o familie cu noua lui secretara, cea pe care mama lui a si placut-o foarte mult. Era mai mica decat el cu doisprezece ani. O blonda apetisanta cu decolteuri adanci, fuste scurte si o peronalitate puternica preocupata mai mult de cum arata. Acum este casnica si il ingrijeste cu drag pe Tudor, sotul ei. Ioana si-a dat seama ca nu l-a cunoscut de fapt cu adevarat pe Tudor si ca nu ar fi putut concura niciodata cu cealalta la statul de sotie si… atat! Cat de superficial a fost Tudor! Nu si-a imaginat vreodata ca are un astfel de sistem de valori. E greu sa recunosti ca ai judecat gresit si ca ai pierdut ani din cauza asta. Ah! Aceeasi dilema: sa fie fericita pentru ca a intalnit IUBIREA sau sa planga fiindca a fost inselata. Dar din cate stie IUBIREA este efemera, fiindca ea este responsabila de existenta fericirii care este rodul clipei vremelnice. Ei bine, ea a cunoscut acea clipa care a dus-o pe Campiile Elizee si acum plateste ca orice muritor care a pasit in locuri interzise. Noaptea este cel mai periculos moment pentru ea fiindca ramane singura cu sine si atunci sunt ridicate toate barierele inimii in linistea adanca a spatiului ei, astfel ca amintirile se transforma in arme ale deznadejdii. Ce bine ar fi daca ar putea uita, numai ca uitarea aduce cu sine anularea eului fiindca el s-a hranit si a crescut cu emotiile trecute. Pe de alta parte dorinta de a uita inseamna sa fii las in fata propriilor slabiciuni. Ah! Cata durere si neputinta zac in sufletul Ioanei chinuit de nevoia de implinire. Si daca nu-l va intalni nicodata? Cu intrebarea aceasta pe buze a adormit. Dimineata cu rutina ei a readus-o in agitatia biroului. Acolo uita de sine si se simte binecuvantata. Dupa ore intregi de munca, seara este invitata la restaurant de niste prietene. E ziua uneia dintre ele si trebuie sa cumpere un cadou. Colinda magazinele arhicunoscute si, incercand sa gaseasca ceva care sa ii placa Andreei, se uita prin toate raioanele, mai putin pe unde merge. La un moment dat, facand o miscare gresita, se loveste de cineva.Uimita de gafa ei ii cere iertare barbatului de care s-a împiedicat. S-au privit în ochi şi, deşi a plecat de langă el, încă îl mai priveste in ochii negri ca noaptea cea mai intunecata, dar îşi rupe privirea dintr-a lui şi o vede şi pe ea. O tânără frumoasă, blondă, veselă, cu ochii albaştri ca ei. Îl ia de braţ şi îl îndeamnă să meargă mai departe. Dar el se uita în urma, parcă a mai văzut-o undeva pe femeia aceasta împiedicată…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu