sâmbătă, 20 februarie 2016

De ce?

De ce? E prima intrebare pe care invatam sa o adresam, din nevoia de a sti, din nevoia de a ne hrani sufletul, spiritul, constiinta cu informatii care ne linistesc, care ne permit sa mergem mai departe. Fiecare etapa importanta din viata noastra este marcata de mai multe sau mai putine "de ce-uri". Este relaxant sa afli un raspuns care face sa dispara ca prin minune indoieli. Cred ca aceste "de ce-uri" sunt incarcate cu o tensiune extraordinara, pentru ca stii ca raspunsul fie te arunca in incertitudini si mai mari, fie iti aduce linistea pe care o cauti cu ardoare. "De ce-ul" meu de acum are un raspuns, problema este ca nu a fost rostit, mai intai a aparut raspunsul, apoi a venit si intrebarea ramasa in suspensie... Se mai intampla si asa uneori :)

marți, 16 octombrie 2012

I don't need anything

Mi-e greu sa astern cuvintele pe hartie acum. Au trecut atatea luni de cand universul meu s-a redus la cea mai minunata fiinta de pe lume, incat am impresia ca niciun cuvant nu poate descrie pe deplin ce simt si traiesc incepand cu iunie 2011, atunci am aflat de sarcina... Am trecut prin etapele firesti, m-am schimbat si acest proces se va opri atunci cand nu voi mai fi in aceasta viata. Dar pana atunci ma infrupt zi de zi din bucuriile oferite de Radu. Este adevarat ca ma mai si supara fiindca nu mananca asa cum ar trebui si nici nu doarme. Este hiperactiv, dar pe de altaparte merge foarte bine la opt luni si jumatate.A sarit peste perioada de-a busilea si s-a ridicat repede in picioare, iar acum merge asemenea unui copilas de un an cu care s-a intalnit azi in parc. Despre ce altceva as putea sa mai scriu de acum incolo? Ce rost ar mai avea sa scriu despre iubirea pentru un barbat cand nu mai e loc pentru astfel de sentimente? Iar pana acum am scris cand traiam o fericire mare sau o deznadejde foarte mare. Se pare ca nicio fericire nu a fost cu adevarat fericire, din moment ce acum nu mai simt nevoia sa impart cu nimeni ceea ce simt si traiesc. Este o lume a mea si a lui Radu in care ma simt foarte bine. Nu mai am nevoie de nimeni si de nimic altceva pentru a fi fericita!!

vineri, 23 decembrie 2011

lege in Finlanda: "persoana care nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii."

Am primit un e-mail cu textul acesta:

"Sistemul educativ finlandez
Pe la anul 1600 s-a legiferat ca
" persoana care nu stie sa scrie si sa citeasca nu are voie sa faca copii."
Nu este de mirare ca sistemul educativ finlandez este cel mai evoluat si mai bun din lume.

Finlanda este, in acelasi timp si una din tarile cu cele mai ridicate nivele de trai din lume.
In urma perioadei de grava recesiune economica din anii '90, guvernul a hotarit sa dedice fonduri importante educatiei, cercetarii si tehnologiei.
Rezultatul: in mai putin de 10 ani, Finlanda a trecut pe primele locuri din lume ca bunastare sociala si bogatie.
Exemplul Nokia. La inceput, un sat cu o singura fabrica, de cizme de cauciuc. Apoi, o fabrica de televizoare. In sfirsit, pe baza aliantei dintre patronat si sindicate, se mizeaza pe telefonia celulara. Astazi sunt lideri mondiali, inaintea Germaniei, Japoniei si Statelor Unite.

De ce este atat de obisnuit ca in Finlanda, un adolescent normal sa termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleza perfecta si citind o carte pe saptamana?
07:45 - Saili (15 ani) asteapta autobuzul urban care il va lasa la poarta scolii (nu exista autobuze scolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii incearca sa-i faca pe fiii lor sa fie independenti de mici. Pe foarte putini dintre ei, parintii lor îi duc cu masina pina la scoala. Biletul este subventionat de catre municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de scoala. In exterior, instalatiile scolii dau o impresie spartana. Niciun muc de tigara, nici o hirtie pe jos, nici un grafitti pe ziduri.
09:15 - Orele de 45 de minute. Finlandezii mizeaza pe studiile de limba materna, matematica si engleza. 75% dintre materii sunt comune in toata tara . Restul il alege scoala, de acord cu profesorii, parintii si elevii. Orele sunt scurte, intense si, mai ales, foarte participative. In interiorul scolii, curatenia este si mai evidenta. Totul pare recent dat in folosinta. Pe banci si pupitre nu sunt semne si nu se scrijeleste nimic. Scoala este publica si bineinteles, gratuita dar cu instalatii demne de un colegiu "scump" din Spania. Salile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasma cu TV in circuit inchis, acvariu de 200 de litri cu pesti tropicali, bucatarie completa, dispozitive audiovizuale, aer conditionat, multe plante. Fiecare doi elevi au cate un calculator. O duzina de masini de cusut in sala de croitorie, aparate de sudura, scule de tamplarie, schiuri... O sala de sport acoperita, un auditoriu pentru orele de teatru si o sala de mese cu autoservire. Cartile sunt gratuite, materialul scolar e gratuit, mancarea e gratuita.
12:00 - Mancare calda, nutritiva si gratuita. Saili are o jumatate de ora pentru pranz la restaurantul scolii. Legea finlandeza obliga ca meniul sa fie gratuit, nutritiv si cu multe feluri de salate si fructe. Se bea apa sau lapte. Costurile le plateste municipalitatea fiecarui oras. Daca orele se prelungesc pana dupa amiaza, scoala are obligatia de a oferi o gustare elevilor.
16:05 - Inapoi acasa, Saili joaca hockey cu fratele lui mai mic. Nu exista delincventa, strazile sunt sigure. Cand se lasa seara, Saili si fratele lui, care au invatat sa gateasca la scoala, pregatesc cina pentru parintii lor, daca acestia intarzie la serviciu.
18:30 - Cina si sauna (aceasta, de 3 ori pe saptamina) sunt momentele in care familia se afla impreuna. Se converseaza mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorintele, progresele si nevoile lor. Dar in aceeasi masura, se fac si planuri de vacanta pentru toata familia, in comun.
20:15 - Temele si la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casa, dar Saili le termina rapid intr-o ora sau doua, pentru ca de-abia asteapta sa se urce in pat si sa citeasca Harry Potter in engleza. Pentru Saili, scoala este ca un serviciu.
- "Daca un copil doreste sa studieze, poate sa ajunga medic sau judecator sau inginer, chiar daca familia sa este una saraca".
- Educatia fiecarui copil costa statul finlandez 200.000 de euro, de la gradinita pina la absolvirea unei universitati. "Sunt banii cel mai bine folositi din impozitele noastre".

- Studentii platesc doar cartile si mancarea (2.50 euro la restaurantul facultatii). Apoi, statul îi ajuta sa se emancipeze dandu-le subventii pentru inchirierea unei locuinte si primul salariu.

- Elevii au un respect total fata de profesori si se vede in orice moment politetea in relatiile dintre ei. Nu poarta uniforme dar sunt intotdeauna simplu si corect imbracati si pieptanati.

- Intr-o scoala din centrul capitalei Helsinki sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelasi. Sistemul educational nu este elitist si nu urmareste producerea de genii ci atingerea unui nivel general mediu cat mai inalt.

- Temele sunt sfinte. Si este foarte rau vazut un elev care copiaza, chiar si de catre ceilalti elevi. Este de neconceput ca un elev sa scoata o fituica la un examen. Cel care ar face-o ar fi izolat de catre restul de elevi. "De ce sa risti, cand poti sa studiezi?" Pe aceeasi linie, ca adulti nu-si vor imagina ce este evaziunea fiscala. Nu e de mirare ca Finlanda se afla in fruntea tarilor cu cele mai ridicate statistici de transparenta si cea mai scazuta coruptie publica.

- Presedinta Finlandei, Tarja Halonen, licentiata in Drept si profesoara: "Cand îi cert pe studentii mei, le spun ca irosesc banii contribuabililor".

- Nu exista repetenti, desi nu exista decat o singura oportunitate de a lua un examen, "pentru simplul motiv ca viata insasi nu se traieste decat o singura data". Se studiaza pana cand se ia examenul, dar promovarea in anul urmator este automata.

- "Ziua de lucru" a lui Saili este intensa, de la 8 pana la 15. Orele sunt insa scurte, de 45 de minute. Una dintre recreatii se petrece obligatoriu afara, in aer liber. Se stimuleaza rationamentul critic inaintea memorizarii mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, arta digitala, coafura, arte martiale, hockey, schi de tura, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanica sau muzica. Elevii canta la vioara, ghitara electrica sau la ce prefera. Si inca o data, se incurajeaza gandirea critica si se discuta.

- "Saili inca nu s-a hotarit ce vrea sa faca mai incolo. Chimie, medicina veterinara sau creatie de jocuri video. Il intreb daca este fericit. Fara sa clipeasca, imi raspunde ca da."
Da, dar secretul este altul:

pe la 1600 s-a legiferat ca persoana care nu stie sa scrie si sa citeasca, nu are voie sa faca copii."

de s-ar aplica si la noi....

vineri, 12 august 2011

Those who are in my heart




Oricat as incerca sa uit, nu reusesc pentru ca unele chipuri se incapataneaza sa ramanca adanc infipte in memoria mea afectiva si isi fac aparitia exact cand ma astept mai putin. Bine ca nu strica niciun echilibru interior, doar tulbura niste ape mult prea adanci pentru a forma valuri importante, iar curentii reci de aer ce izbesc tamplele timpului tonifica retina amintirilor. Imi sunt dragi toate chipurile din inima mea, unul mai mult ca celelalte pentru ca ocupa un loc special, se stie... Privesc cu incantare fiecare rid sau umbra a vremelniciei si ma bucur de fiecare zambet sau lacrima a nestatorniciei timpului...

vineri, 6 mai 2011

Miss u



Mi-e dor si de-atata dor ma dor gandurile!