Tresarire incandescenta

Atingeri catifelate si imbratisari vibrande a dor de tine... Noian de senzatii si tumult de sentimente ce transcend intr-o sfera a cunoasterii furtunoase a celei mai inedite dintre emotii... Trepte ce duc in unghere de Rai, amortire a trupului intr-o clipa eterna a impliniriii celei mai aprige dorinte, incremenire intr-o stare de BINE absolut. Al noualea cer este pictat in nuante de roz amestecat cu fasii de alb si negru, este plamadit de mainile tale, imbibat cu mirosul tau si condimentat cu un strop de fericire. Privirea ta verde imi ghiceste pana si cel mai ascuns dintre ganduri pentru a-l transforma in realitate. Ma domini, ma alinti, ma imbraci in soapte, ma cuceresti pas cu pas pentru a ma arunca apoi in abisul unui alter ego necunoscut pana acum. Ma hipnotizezi si ma metamorfozezi intr-o fiinta ce nu mai tine cont de principii, de parti-priuri, de reguli, de ordinea fireasca a lucrurilor, nimic nu mai conteaza si nici nu mai stiu cine sunt...

De ce?

A vrea sa stiu de ce simt nevoia unii sa minta gratuit, fara sa aiba un interes sau castig anume. Sunt dezamagita in seara asta fiindca am fost mintita de o persoana care obisnuieste sa faca asta frecvent, ba chiar as spune ca minciuna a devenit a doua natura in cazul lui, si nu inteleg de ce mai sunt dezamagita?? Sunt revoltata ca mai cred in oameni! Sunt suparata fiindca asta inseamna naivitate din punctul de vedere al multora, fiindca astazi sa minti e cel mai la indemana mod de a iesi din incurcatura! Ce rost are sa fii demn si sa-ti recunosti greseala, daca poti inventa o scuza jalnica??? Ce rost mai are cuvantul dat, daca este incalcat in secunda urmatoare rostirii lui?? De ce trebuie sa ma astept la promisiuni incalcate pentru a nu mai da semne de naivitate?? De ce se se ascund oamenii de adevar, de ce il ocolesc cu vehementa?? Este atat de greu sa spui adevarul, mai ales cand nu ai niciun motiv de a-l evita, fiindca nu ai nicio responsabilitate si nu ti se cere absolut nimic in schimbul adevarului si nu suporti niciun fel de consecinte...???!!! Mi-e greu sa inteleg care sunt motivele care determina pe cineva care nu are nimic de pierdut daca spune adevarul sa aleaga sa minta senin si cu zambetul pe buze. Oare nu-si da seama ca va castiga doar dispret prin atitudinea lui nedemna?? Sau poate nu-i pasa... si atunci de ce minte??? Ca eu nu pot pricepe!! Inteleg ca sunt situatii cand trebuie sa imbraci adevarul in nuante care sa nu aduca durere prea mare in suflete sau ca adevarul trebuie ajustat ca sa iesi dintr-o incurcatura, dar nu voi putea pricepe de ce trebuie sa minti gratuit, cand nu ai nimic de pierdut sau de castigat!!!
De ce nu mai putem avea incredere in oameni? De ce trebuie sa fim mereu suspiciosi? De ce trebuie sa fim mereu cu indoiala in suflet? De ce nu ne mai respectam? De ce renuntam la valori in schimbul non-valorii? De ce nu se mai respecta o promisiune? De ce nu mai exista valoarea cuvantului dat care altadata era mai puternic decat un contract semnat in fata notarului???
De ce?