Intoarce-te cand dorm...

Lasa-ma sa visez ca vei fi aici si maine, ca voi adormi vegheata de privirea ta albastra umbrita de ganduri pe care nu le cunosc si ravasita de framantari inchise cu sapte lacate ma voi trezi privind siroaiele de ploaie care se scurg pe geamul tau... E atat de liniste... O tacere profunda marcheaza teritoriul dintre mine si tine... Esti aici, ne tinem de mana, dar nu reusesc sa te vad prin ceata sufletelor noastre. Lasa-ma sa visez ca nu vine iarna, ca departarile se vor apropia, ca singuratatile se vor regasi pierzandu-se de atata cautare... Nu vreau sa stiu ca jumatatile nu vor deveni niciodata un intreg, ca visele nu devin realitate, ca azi nu va fi si maine... Si... daca pleci, intoarce-te, dar cand dorm si visez ca nu ai plecat...