duminică, 12 aprilie 2009

Oda pentru pasi in doi

Omului ii este dat sa cunoasca fericirea numai cand este in cuplu. Nimic nu se compara cu bucuria de a imparti lacrimi si rasete cu acela pe care il iubesti. Atunci totul este trait altfel, inteles altfel, simtit altfel decat in singuratate. Prietenii, parintii, fratii iti sunt alaturi, fireste, dar inima tresare cu adevarat numai cand EL este acolo, exact atunci cand trebuie. O raza de soare e mai blanda numai daca si El o va simti impreuna cu tine, adierea vantului ce iti va ravasi parul iti va asterne suras pe buze, daca El te va mangaia si mai rau va incurca firele rebele. O cazatura va fi mai putin dureroasa, daca el te va ridica. Lucrurile simple, cuvintele cele mai la indemana fac viata mai frumoasa, daca sunt facute si rostite de EL.
Asadar vreau ceva simplu si clar!

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Cititorul, de Bernhard Schlink





















O carte care se citeste dintr-o suflare. Odata ce ai parcurs primele pagini, esti curios sa afli raspunsurile intrebarilor pe care si le adreseaza protagonistul romanului. La 15 ani a intalnit o femeie de 30 de ani care i-a marcat intreaga viata. Experienta a inceput brusc cu un raport sexual si s-a continuat cu dorinta de a cunoaste fiecare gand al celei care l-a facut barbat. Ea, mereu misterioasa, parea dispusa sa ofere doar jumatati de adevaruri pentru a-l pastra doar al ei. Il santaja cu amenintarea ca il va parasi, asa ca trebuia sa isi asume vina pentru orice suparare a ei. Timpul a trecut, dorinta era la fel de puternica, tabieturile ofereau placere. La fiecare intalnire el ii citea, apoi urmau gesturile de indragostiti. Ea nu citea niciodata, pretextand ca ii place sa il vada pe el cum intra in rol. Preocupat de clipa de fericire petrecuta in intimitatea casei, nu si-a dat seama ca ii va fi rusine sa o prezinte prietenilor lui liceeni. Insa intr-o zi cand se afla la bazin si flirta cu fetele de varsta lui, a vazut-o... a ezitat sa mearga la ea si cand s-a hotarat, era prea tarziu. Plecase. A disparut din viata lui la fel de fulgerator cum a intrat. Nici urma de ea. A cautat-o in zadar si ani intregi s-a intrebat de ce l-a parasit si cat de mult trebuie sa fi suferit fiindca lui i-a fost rusine sa o arate lumii. Dupa cativa ani a inceput sa se resemneze la gandul ca nu ii va mai simti mirosul de proaspat care il innebunea intotdeauna si ca nu o va mai vedea vreodata. A intrat la facultate. A studiat Dreptul si cand se astepta mai putin a reintalnit-o. Era in boxa inculpatilor impreuna cu alte femei care fusesera gardiene in lagarele de femei de la Auschwitz, din al Doilea Razboi Mondial. Fusese cooptata in trupele SS si avea datoria de a le pazi pe cele care urmau sa fie trimise la gazat. Numai ca ea avea cate o favorita care ii citea in fiecare seara in schimbul unui tratament omenos. Atunci si-a dat seama ca ea, iubita lui nu stia sa citeasca. Ceea ce urmeaza este surprinzator si prezentat intr-un ritm alert, astfel incat nu ai timp sa te plictisesti de o secventa, ca imediat apare alta care mentine treaz interesul.
Este o carte care trebuie citita, nu doar pentru stilul introspectiv, ci mai ales pentru adevarurile continute. Adevaruri ignorate adesea din lipsa de timp si din egoism. Un simplu gest poate salva o viata.