Razele soarelui ii mangaie chipul inca palid, genele se desprind lenese, iar ochii albastri se ivesc de sub pleoapele grele. Fereastra a ramas deschisa asa ca trilul pasarilor invadeaza camera. O senzatie de moleseala ii strabate corpul intreg. A adormit cu greu noaptea trecuta ca de fiecare data, de altfel, in ultimele luni, iar ploaia a accentuat starea melancolica. Priveste afara si se bucura ca, desi este sfarsitul lui septembrie, soarele este inca puternic, intotdeauna el i-a dat energie de aceea se considera o fiinta "solara". Frigul si norii o ingheata, transformand-o intr-un "robot" care actioneaza instinctiv si atat, numai soarele da viata trairilor ei interioare si le scoate din adancurile fiintei introvertite. Trebuie sa se ridice, o asteapta micul dejun alcatuit din fructe si ceai verde, apoi va fi nevoita sa ajunga la o intalnire programata pentru ora 12.00. Nu mai este entuziasmata, totul a devenit rutina, cunoaste toate tertipurile meseriei sale si reuseste de fiecare data sa obtina ce doreste. Au trecut doisprezece ani de cand a intrat in firma de avocati si acum este partener. Are o reputatie de om bine documentat, care ofera numai raspunsuri corecte si este considerata o femeie puternica. 80% din timp este ocupat de cariera, iar restul este dedicat... melancoliei. Trece adesea prin stari asemanatoare celei de aseara cand se retrage in spatiul stramt al apartamentului de langa parc pe care l-a cumparat cu trei luni in urma. Acolo isi simte singuratatea in plinatatea ei . Dupa ce isi petrece ziua in forfota orasului aglomerat, linistea casei devine apasatoare si imediat se gandeste ce bine ar fi daca...