Te vad trecand prin vieti colorate de rasete ce opresc tic-tacul monoton al trenului care a uitat sa opreasca in gara. Peronul e gol, soarele incalzeste inimile celor care nu au mai avut rabdare sa astepte. Scartaitul rotilor din fier ale vagoanelor se aude, dar nimic nu apare in zare, de atata vreme circula acest tren fara oprire, incat s-a volatilizat, se aud insa si acum rasetele si ticaitul ceasului care a stat. Umbrele oamenilor care au plecat se mai vad inca pe pavajul din gara. Cativa copii bat mingea, iar mamele lor striga la ei sa aiba grija la sinele de tren. Undeva, mai departe un grup de barbati discuta aprins despre politica, iar o batranica isi tine de mana nepoata pe care nu o lasa sa alerge fiindca isi murdareste rochita. Timpul le zgarie amintirile, iar soarele distruge tristeti si regrete. Rasete si chipuri impietrite intr-o veselie molipsitoare.Semaforul a uitat si el sa isi schimbe culoarea. A ramas pe verde... Cat de mult verde e anul acesta, iar daca trenul ar opri cred ca si el s-ar inverzi...
Soarele isi pune coroana si trage perdeaua de nori.
