Cantec de gasit

Ratacesc pe strazi luminate de gandul tau, iti adulmec mirosul si ma indrept grabita spre canapeaua de vise de pe care urmarim filmul de pe HBO. Tu tii ca de obicei telecomanda si schimbi canalul in timpul reclamelor, iar eu uit sa imi intorc privirea spre ecranul televizorului fiindca sunt prea ocupata sa te privesc. Sunt atenta la respiratia ta care ma hipnotizeaza si ma transpune intr-o lume care nu mai este a mea... Ochii tai mari au genele atat de negre, incat odata cu ele se trage perdeaua de nori de deasupra lunii, iar razele ei iti lumineaza chipul. Zambesti si imi spui sa am grija sa nu te trag cu totul in sufletul meu, pentru ca vrei sa te duci maine la serviciu. Iti cunosc fiecare petec de pe creierul tau cu atat de multe circumvolutiuni , incat ma curentez mereu cand incerc sa despic firul in patru. In tot acest timp, fereastra este deschisa iar mie imi este frig, ca de obicei. Tu te hranesti cu frig si ploaie, iar eu cu raze de soare si temperaturi de peste 30 de grade Celsius... Tu preferi dramele, eu comediile, dar amandoi radem cu pofta de stangaciile mele... Sa stii ca nici acum nu am invatat sa gatesc.

Scor alb

Pasii strainilor calca peste covorul de amintiri lucrat cu migala si asteptare, iar moliile trag cu dintii de colturile hranitoare ale acestuia razand in coltul gurii fericite ca au mai castigat o lupta... Hohotele ascutite ingheata sira spinarii, pentru ca sunetele se izbesc de invelisul de otel al incapatanarii mele, tale... nici nu mai stiu care este scorul, o fi remiza... sau unul dintre noi a abandonat din cauza unei accidentari mai vechi...? Arbitrul ce spune? A adormit numarand: 100 de oi au sarit gardul, 99 de oi pasc linistite, 98 de miei ratacesc pe campii, 97 de lupi hrapareti pandesc in intuneric, iar noi ne jucam de-a v-ati ascunselea. Cine nu e gata?

Ploua cu pozele tale, imagini in alb si negru desprinse din catapeteasma cerului acopera pamantul...
Ce ziceai? Iti place iarna? Iubesti frigul? Ah, da... iarna aceea din mai...

Muzica si miros de tei

Monotonia sparta de surprizele oferite de hazard este cea mai placuta. Asa a fost aseara... cand am intalnit o muzica de calitate imbratisata de o caldura molesitoare si miros de flori de tei. A aparut Strauss in calea mea, dar nu doar unul, ci tata si fiu care au acompaniat gandurile mele, iar emotiile mele au valsat indragostite pe aripi de incantare. Zambetul nu a mai vrut sa ma paraseasca, iar visele mele au dansat pe "Voci de primavara" si "Fara griji"...
Am plecat cu nevoia de a reveni... Mai vreau si... TE vreau...