Seara este o binecuvantare pentru cel care in timpul zilei bantuie pe strazile orasului viciat, pentru cel care se loveste de egoismul celor din jur, pentru cel care trebuie sa parcurga drumurile batatorite ale orasului animat de dorinta de a gasi calea spre implinire. Seara se retrage in caminul care ii asigura confortul destinderii, al relaxarii, al sansei de a renunta la masca socializarii. Este momentul cand se ivesc adevaratele ispite, cele ale abandonarii in visare. Amintiri mai noi sau mai vechi isi fac loc pe nesimtite trezind emotii care bucura sau intristeaza. Fara de veste un film vechi de zece ani prinde iar viata, iar Ioana asezata in fotoliul preferat isi aminteste de Tudor, barbatul care i-a furat iubirea. Fiori atat de cunoscuti ii strabat corpul, ca de fiecare data nu stie daca trebuie sa se revolte sau sa fie fericita ca a trait IUBIREA. Sentiment care te inalta in al noualea cer sau te coboara in iadul cel mai intunecat. L-a cunoscut in al doilea an de munca. Dorinta de afirmare foarte puternica ii dadea aripi si o energie extraordinara. Dormea patru ore pe noapte si muncea saisprezece. Zilele treceau precum clipele, aproape ca nici nu si-a dat seama cum au trecut primii doi ani. De-abia dupa ce l-a cunoscut pe Tudor, viata a capatat un alt sens pentru ea. Astepta cu nerabdare seara cand se regaseau in caminul lor in care isi traiau feriti si fericiti dragostea. Nicio clipa nu s-a gandit ca si raiul poate avea un sfarsit... Avocat de succes si el, aveau aceleasi preocupari si pasiuni. Iubeau filmele bune, muzica lui Charles Aznavour, Tom Jones sau Barry White, sportul si calatoriile din weekend. Programul de lucru s-a redus la zece-douasprezece ore, iar reusitele profesionale completau motivele de a se simti impliniti. Vreme de sapte ani a gasit fericirea in momentele din miezul noptii cand se trezea si il privea urmarindu-i respiratia sau cand aveau timp duminica dimineata sa leneveasca pana la pranz. Au trecut si prin momente de criza, dar iubirea a fost un liant foarte puternic. Era la Constanta de cateva zile si avea un caz dificil, nu se vazusera de trei zile. Au vorbit la telefon si-au rostit declaratiile obisnuite si-au mai trimis si pe messenger cateva mesaje, apoi somnul a pus stapanire pe Ioana si a adormit. In jurul orei cinci aude ca prin vis batai usoare in usa camerei de hotel, se trezeste nedumerita si recunoaste glasul care o striga usor. Cu cinci ore in urmaTudor era la Bucuresti, acum se afla in pragul camerei ei. Nu mai asteptase sa se intoarca ea. Surpriza era obisnuita, de altfel, fiindca adesea se intampla sa o viziteze in orasele in care trebuia sa mearga pentru a-si reprezenta clientul. Asa ca fiecare hotel in care au stat pastreaza amintirea iubirii lor. Dar astazi este singura in apartamentul ei. Se ridica si deschide fereastra. Vantul adie usor, luna este trista si clara pe bolta innegurata.