Toamna mohorata coboara treptele anotimpurilor
Mii de vise sunt sterse de ploi torentiale
Sunetul strident al deznadejdii aduna corbi nemilosi
care se infrupta din ramasitele fiintei androgine.
Toamna isi ascute ghearele pentru a se prinde mai bine in plasa lumii
Toamna priveste multumita cum fiinte anemice se tarasc pe pamantul umed
Toamna isi aude inima palpitand de bucurie ca eu si tu am ramas prizonieri in lagarul iubirii
Toamna se zbate, se smuceste din inlantuirea timpului si aduce ploaia acida
menita sa stearga urmele fericirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu