Toamna isi cere drepturile, soarele isi pierde din aroganta dobandita de-a lungul verii asupra careia si-a revarsat furia, amintindu-si ca timpul este neiertator si il va obliga treptat sa se supuna vrerii acestuia chiar si pe astrul vesnic ce domina cerul zilei. Pamantul si pomii daruiesc roadele lor entuziasmati de bucuria provocata, dar intristati la gandul ca in curand covoare de frunze maronii se vor aseza in straturi subtiri.
Ce frumos anotimp! Gandurile mele se opresc din peregrinarile indepartate din dorinta de a pretui prezentul. Tentatia de a ma proiecta intr-un viitor oarecare m-a facut adesea sa uit cat de frumoasa este aceasta clipa. Acum, aici, in acest anotimp ma simt bine! De ce sa imi indrept atentia doar spre ziua de maine cand cea de azi nu s-a incheiat ? De ce sa imi fac planuri in continuu fara sa ma gandesc la ceea ce traiesc acum? Viata este o compilatie alcatuita din ieri, azi si maine. Ieri am facut planuri pentru azi asa ca trebuie sa le implinesc acordandu-le pretuirea cuvenita. Azi ma gandesc la maine, iar maine va deveni mult prea repede azi, de aceea cred ca trebuie sa imi fac timp mai mult pentru azi, ca sa ma pot bucura mai mult de maine sau de ieri.
Azi e toamna, dar nu si in inima mea, acolo este o primavara vesnica in care uneori apar de niciunde taifunuri ce ravasesc sentimente sedimentate care acopera cu ceata lor asteptari si dorinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu