15 septembrie...

Este primul an scolar care nu ma gaseste la catedra... Dupa 24 de ani de scoala (16 de studiu si 8 de predat) am fost la o rascruce de drumuri si am ales o cale neumblata de mine. Sunt iar la inceput si ma bantuie temeri si emotii firesti. Am trait intr-un univers frumos : eu si copiii pe care trebuia sa ii conving sa invete, uneori am reusit, alteori nu fiindca au fost si mici esecuri din acest punct de vedere. Totusi cea mai mare bucurie mi-a fost produsa de notele lor la diverse concursuri sau olimpiade... sau de sclipirea din ochi dupa ce au inteles metafora cunoasterii la Blaga... sau dupa ce au retinut adverbele predicative... Cu siguranta multi nu considera ca acestea motive reale de bucurie, dar pentru mine au contat fiindca mi-am facut meseria daruind o parte insemnata a sufletului meu si spre fericirea mea am si primit la fel de mult... respect, recunostinta si apreciere...