Monotonia sparta de surprizele oferite de hazard este cea mai placuta. Asa a fost aseara... cand am intalnit o muzica de calitate imbratisata de o caldura molesitoare si miros de flori de tei. A aparut Strauss in calea mea, dar nu doar unul, ci tata si fiu care au acompaniat gandurile mele, iar emotiile mele au valsat indragostite pe aripi de incantare. Zambetul nu a mai vrut sa ma paraseasca, iar visele mele au dansat pe "Voci de primavara" si "Fara griji"...
Am plecat cu nevoia de a reveni... Mai vreau si... TE vreau...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu