Cantec de gasit

Ratacesc pe strazi luminate de gandul tau, iti adulmec mirosul si ma indrept grabita spre canapeaua de vise de pe care urmarim filmul de pe HBO. Tu tii ca de obicei telecomanda si schimbi canalul in timpul reclamelor, iar eu uit sa imi intorc privirea spre ecranul televizorului fiindca sunt prea ocupata sa te privesc. Sunt atenta la respiratia ta care ma hipnotizeaza si ma transpune intr-o lume care nu mai este a mea... Ochii tai mari au genele atat de negre, incat odata cu ele se trage perdeaua de nori de deasupra lunii, iar razele ei iti lumineaza chipul. Zambesti si imi spui sa am grija sa nu te trag cu totul in sufletul meu, pentru ca vrei sa te duci maine la serviciu. Iti cunosc fiecare petec de pe creierul tau cu atat de multe circumvolutiuni , incat ma curentez mereu cand incerc sa despic firul in patru. In tot acest timp, fereastra este deschisa iar mie imi este frig, ca de obicei. Tu te hranesti cu frig si ploaie, iar eu cu raze de soare si temperaturi de peste 30 de grade Celsius... Tu preferi dramele, eu comediile, dar amandoi radem cu pofta de stangaciile mele... Sa stii ca nici acum nu am invatat sa gatesc.