Vantul imi umbla alene prin pletele negre ca noaptea, obrajii imi sunt rosii ca merele de toamna, privirea imi sclipeste a incantare, o alta senzatie de catifea mi se ofera pentru a o redescoperi... :)))) Sunt asa de fericita ca am retrait sentimentul libertatii datorita unei banale plimbari cu bicileta :))Uitasem senzatia de gol in stomac provocata de viteza bicicletei si de testarea reflexelor atunci cand apare brusc cineva in fata ta... Mintea se goleste de grijile de peste zi, planurile se ascund intr-un cotlon, iar dorurile isi pierd din intensitate atunci cand sunt pe bicicleta... Ma simt de parca as pluti deasupra lumii cenusii, lacatele care mi-au ferecat zborul s-au spart si din carcerele sufletului au evadat sperante cu iz de implinire...
Ce frumos ar fi daca povestea mea ar putea fi continuata in acelasi stil, dar TRAIM IN ROMANIA SI ASTA NE CONSUMA TOTI NERVII!!! Locuiesc in Bucuresti. Spre bucuria mea s-au amenajat niste piste pentru biciclisti, dar spre ghinionul meu, aceste piste sunt folosite de... pietoni, desigur!!! De ce nu le-ar folosi? Doar se dau la o parte daca te vad pe tine biciclist ca vrei sa folosesti spatiul destinat tie. Da, se dau la o parte dupa ce claxonezi si eventual strigi sau chiar urli, ca altfel nu esti auzit, sa se dea la o parte ca nu poti trece de el/ ea. Azi am constatat ca ELE sunt mai prost educate si mai nepasatoare (ca sa nu spun nesimtite) decat EI. Exemplu: de cateva ori in vreo 60 de minute de plimbareala cu bicicleta, mi s-a intamplat sa ma indrept vertiginos si fara intentia de a ma abate de pe pista destinata mersului pe vehiculul cu doua roti catre o duduie care ocupa cu trupul "firav", ce cantarea cu siguranta mai bine de 100 de kg, toata banda "mea". Nici nu clipea si nu facea un pas mai la stanga sau dreapta ca sa ma pot strecura si eu pe 10 cm de pista pe langa ea. DOAMNA astepta sa opresc si chiar sa o ocolesc!, ca deh! e o DOAMNA manierata care merita a fi respectata si cum alftel decat dandu-ma cu tot cu bicicleta din calea DOMNIEI SALE! iar UNA isi invata plodul sa mearga pe banda discontinua ce delimita cele doua benzi ale pistei de biciclete!!! Eu sunt incapatanata si obsnuita sa spun ce gandesc, dar si sa fac educatie, nu degeaba am fost profesoara noua ani! Tocmai de aceea nu am renuntat la dreptul meu si nu m-am dat la o parte din fata duduilor descrise mai sus. Ba pe unele le-am intrebat politicos daca ma vad, fiindca am avut mari temeri ca sunt incapabile sa vada o ditai femeia de 1,74m ( si doar 57 de kg - sunt o silfida :D) cocotata pe o bicicleta, astfel ca tot politicos le-am indemnat sa faca de urgenta o vizita medicului oftalmolog :D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu