Mi-ar placea sa ma indragostesc ca la 20 de ani... Sa simt din nou fiorii emotiei de a-l vedea, sa adorm si sa ma trezesc cu el in gand, sa ma pierd in ochii lui si sa cred ca vom ramane imbratisati cel putin o viata... Mi-ar placea sa mai cred ca dragostea invinge totul si ca iubirea este un sentiment care dureaza o vesnicie... Mi-ar placea...
Dar realitaea este departe de asteptarile de la 20 de ani. De fel sunt pragmatica, numai ca am avut o slabiciune. Mi-am dorit sa traiesc o iubire ca in povesti, pe de o parte, iar pe de alta parte mi-a fost foarte teama sa exprim tot ce simt, sa arat ca sunt dependenta de El, asa ca m-am retras si am depus la loc ascuns cele mai nedeclarate sentimente de dragoste. Asa am inteles eu, candva, ca ma pot feri de suferinta, m-am transformat intr-o persoana rece, distanta, indiferenta, in aparenta. Acum vorbesc si scriu despre fiecare senzatie, stare sau sentiment fiindca il traiesc la intensitate maxima, il pretuiesc si trec mai departe. Sunt asemenea unui burete care absoarbe fiecare senzatie, fiecare traire ca si cand ar fi ultima. Este adevarat, o vreme ma hranesc cu amintirea clipei care devine o rememorare placuta depusa in catastiful curatat mereu de praful uitarii... Acum nu mai cred in cavalerul salvator si nici in iubire, cred doar in mine si in prezent. Maine va fi mai bine, cu siguranta, dar astept sa devina azi ca sa-l traiesc. Acum sunt multumita de mine, impacata cu mine si asta conteaza cel mai mult. El va contibui doar meteoric la completarea starii mele de bine. Atata tot!
Un comentariu:
Trebuie sa iti doresti pentru ca atunci orice este posibil....niciodata sa nu spui niciodata, deoarece nu putem sti ce ne rezerva viitorul ;).Trebuie sa vrei sa iti doresti si astfel poti muta si muntii din loc.
Trimiteți un comentariu