marți, 16 octombrie 2012

I don't need anything

Mi-e greu sa astern cuvintele pe hartie acum. Au trecut atatea luni de cand universul meu s-a redus la cea mai minunata fiinta de pe lume, incat am impresia ca niciun cuvant nu poate descrie pe deplin ce simt si traiesc incepand cu iunie 2011, atunci am aflat de sarcina... Am trecut prin etapele firesti, m-am schimbat si acest proces se va opri atunci cand nu voi mai fi in aceasta viata. Dar pana atunci ma infrupt zi de zi din bucuriile oferite de Radu. Este adevarat ca ma mai si supara fiindca nu mananca asa cum ar trebui si nici nu doarme. Este hiperactiv, dar pe de altaparte merge foarte bine la opt luni si jumatate.A sarit peste perioada de-a busilea si s-a ridicat repede in picioare, iar acum merge asemenea unui copilas de un an cu care s-a intalnit azi in parc. Despre ce altceva as putea sa mai scriu de acum incolo? Ce rost ar mai avea sa scriu despre iubirea pentru un barbat cand nu mai e loc pentru astfel de sentimente? Iar pana acum am scris cand traiam o fericire mare sau o deznadejde foarte mare. Se pare ca nicio fericire nu a fost cu adevarat fericire, din moment ce acum nu mai simt nevoia sa impart cu nimeni ceea ce simt si traiesc. Este o lume a mea si a lui Radu in care ma simt foarte bine. Nu mai am nevoie de nimeni si de nimic altceva pentru a fi fericita!!

Niciun comentariu: