Pa

Imi place sa merg pe jos, sa ratacesc in afara timpului si a vremii pe alei umblate doar de mine si uneori insotita de tine pana la intrarea in parcul sufletului meu. Usile sunt zavorate, lacatele groase s-au inchis de mult, dar vantul puternic le mai deschide cand si cand si atunci ma zaresti mergand de-a lungul liniei continue pe drumul batut de ganduri. Ieri a plouat si frunzele galbene s-au lipit de tampla pamantului... Si ele simt frigul patrunzator al privirii tale reci, ai observat ca li s-a facut "pielea de gaina"? Cateodata ma uit inapoi si atunci ma impiedic de vreo piatra uitata in drum sau de vreun colt de banca pregatita pentru doi si asezata sub teiul uscat... Iti aud gandurile, navalesc spre mine ca un bulgare de zapada si ma feresc din calea lor, soaptele lor sunt de neinteles acum, nu mai stiu sa le descifrez sau poate nu mai vreau...