Da, tu, tu esti vinovat ca timpul nu vrea sa se odihneasca sau ca ploaia nu poate sterge urmele pasilor tai prin viata mea. Tu ai navalit ca o furtuna, ai ocupat loc in primul rand, nu ai vrut sa astepti sa se umple scena si ai grabit inceperea spectacolului. In fata ta, unicul spectator al destinului meu, s-a ridicat cortina si alter ego-ul meu s-a multiplicat conform fiecarei dorinte a ta. Tu erai papusarul, iar eu marioneta. Ca au fost bine jucate rolurile sau nu, ai decis tot TU. Si pentru ca ai venit prea devreme, TU ai plecat prea devreme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu